....Timp de câteva veacuri Franţa a fost ţara cea mai mare a occidentului, de departe cea mai mare.
La anul 1800, Franţa era de două ori cât Marea Britanie şi de câteva ori cât Statele Unite.
Nicio ţară occidentală nu se putea compara ca dimensiune, şi mă refer la populaţie în primul rând. Ori lucrurile nu mai stau aşa şi din pricina declinului demografic francez şi din pricina faptului că, deşi Franţa a crescut, ceilalţi au crescut mai repede.
Statele Unite au crescut foarte repede, ş.a.m.d.
Asta s-a întâmplat cu Franţa.
În multe privinţe Franţa de astăzi este mult mai performantă decât Franţa de ieri.
Franţa de astăzi, dacă ne uităm la nivelul de dezvoltare în ceea ce priveşte tehnologia ş.a.m.d., este mai aproape de vârf astăzi decât era pe la anul 1800.
Când era o ţară foarte mare, Franţa era o ţară mediu dezvoltată în comparaţie cu celelalte ţări occidentale, bineînţeles.
Acum este mai dezvoltată decât a fost, dar e mai mică, este mult mai mică, asta este problema Franţei, drama Franţei, ca să nu spun o tragedie ca a Germaniei, dar este o dramă.


În ceea ce priveşte cartea despre Germania, nici vorbă nu poate să fie, eu nu ştiu cine a putut să scrie despre o idee revizionistă care reiese din această carte.
Sigur că eu revizuiesc istoria, dar să nu folosim cuvintele în chip pervers.
Când se vorbeşte despre revizionism se vorbeşte despre o atitudine anume cu privire la cel de al III-lea Reich şi întoarcerea lucrurilor în sens opus faţă de sensul lor real. Dacă este cazul s-o mai spun, şi nici nu ştiu dacă ar fi cazul, nici vorbă aici de vreo revizuire a politicii lui Hitler, al celui de al III-lea Reich, este tot ceea ce rămâne mai condamnabil în istoria Germaniei şi în istoria lumii şi cu asta am terminat ceea ce aveam de spus.
Tot ce am revizuit a fost restul istoriei Germaniei, fiindcă aici mi se pare că s-a petrecut marea nedreptate.
Pornindu-se de la nazism s-a aruncat o umbră asupra întregii istorii germane, ca şi cum întreaga istorie a Germaniei, prin toate evoluţiile sale ar fi pregătit nazismul.
Ori cu chestiunea asta nu am cum să fiu de acord şi mi-am declarat deschis dezacordul, şi am încercat cred că am şi reuşit să-l argumentez.
Este ca şi cum am spune că întreaga istorie a României îl pregătea pe Ceauşescu sau pregătea comunismul. Sigur că sunt elemente care vin din istorie, sigur ele sunt integrate în fiecare nouă etapă, dar căile istoriei, căile potenţiale sunt nenumărate.
Pe mine m-a interesat să înţeleg eu mai întâi ce a fost şi apoi să arăt ce am înţeles, să arăt cum a ajuns Germania la nazism.
Nu pentru că nazismul ar fi fost pregătit de întreaga istorie germană, ci în urma unui concurs de împrejurări, de circumstanţe istorice, începând în fond cu Primul Război Mondial m-am ocupat de mecanismul declanşării Primului Război Mondial, unde spre deosebire de alţi istorici, unii chiar istorici francezi, subliniez faptul că în vremea din urmă, Germania nu mai apare ca fiind marele vinovat al declanşării Primului Război Mondial.
Nu înseamnă că nu şi-a avut partea ei de vinovăţie, dar şi celelalte mari puteri şi-au avut partea lor de vină. Şi de aici au pornit dereglările pe care le-am urmărit pas cu pas în eseul meu care au dus în cele din urmă la Hitler şi la această tragedie cumplită a Germaniei. Cam atât.
Nu ştiu ce aş putea să spun mai mult.
Încă o dată vă mulţumesc că sunteţi aici aşa de numeroşi ca să ascultaţi cele spuse despre cărţile mele.




Interviu cu Lucian Boia
realizat de Virgiliu Hodorogea


Virgiliu Hodorogea: Am să vă rog câteva cuvinte, dacă puteţi, comparativ Franţa şi Germania. Germania practic motorul întregii Europe şi Franţa adevărata diplomaţie în Europa care a ajutat foarte mult România. Cum vedeţi aceste două puteri faţă de România în clipa de faţă?
Lucian Boia: Da, cred, nu ştiu, e greu pe moment să răspund la o întrebare destul de complicată. Deci, cred că atitudinea puterilor respective depinde în primul rând de politica României. Cred că există bunăvoinţă pentru România, dar în acelaşi timp România trebuie să merite această bunăvoinţă.